INCA MAI CRED

bihor

Încă mai cred că putem face o lume mult mai bună,

aia „bună” s-a cam dus,

că suntem în stare să zâmbim spre stele,

chiar dacă norii sunt de plumb

Încă mai cred că fiecare poate lăsa de la el un pic,

nu de alta dar acolo unde-i bunăstare,

toată lumea vrea un loc cât mai nimerit.

Încă mai cred că se poate estompa din ură

şi lacrima să o ştergem fără de regret,

mai sper ca dreptatea să trimfe

şi banul să circule mai mult decât în personalul interes

Încă mai cred că familia poate fi frumoasă

şi copiii să crească în mod cuvenit,

că o mamă şi un tată sunt lăsaţi din Ceruri

în modul natural şi fericit

Încă mai cred că sunt generaţii

ce vor mai mult decât tot văd

care gândesc în loc să ceară

şi speră la un aşteptat Eden.

 

de Catalin Dupu

publicate in cartea ISTORIA SE SCRIE ACUM

Când îţi întorci privirile spre El

sacrul in literatura
 
Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. – Psalmul 34:5

Cand ne intoarcem privirile spre Isus Hristos ne vedem asa cum suntem.

Se poate ca la unii sa ni se umple faţa de ruşine. Care ar fi motivele?

Cel care spune ca nu are rusine, va fi facut de rusine. Asa e viata si abia atunci va intelege.

Daca suntem cu adevarat crestini – ne luminam de bucurie.

Cine mai este lumina azi? Si la care intensitate.

Care sunt “falsele” lumini? Si ce vor ele sa aduca pe prima pagina?

Acum este momentul sa ne  întoarcem privirile spre El.

Castigul va fi vesnic.

de Catalin Dupu

CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN 18 AUGUST…

arad

La orele 1 după miezul nopții, am ajuns la Hunedoara de la Arad, unde avusem duminică de susținut două mesaje, unu la Curtici. Pe la prânz am plecat cu mașina în județ, pregătindu-ma, alături de soție, să ne întoarcem mai târziu la București. În apropiere de Orăștie mi s-a făcut rău, dureri de cap, luare cu leșin, de nu mai puteam sta la volan. Rar mă îmbolnăvesc. Îmi era foarte rău; nu mai știu de mult să îmi fi fost asa. Vreo două ore am stat la umbră, lângă mașină, Andrada având grijă de mine. Mai mult ca sigur, s-a strâns oboseala… Cu Caravana și alte programe am avut 10 evenimente în trei săptămâni.

Între timp doi păstori mă sunau la telefon.

Cu greu l-am contactat pe Marisu Silveșan și i-am spus că anunțe că nu mă simt bine deloc și că nu pot vorbi la mobil. Spre seară ne-am întors la Hunedoara, amânând plecarea la București pentru a doua zi. Nici atunci nu m-am simțit excelent, dar a trebuit să ne întoarcem de urgență în Capitală.

Mi-am amintit atunci că dumincă seara, după predică, fratele prezbiter care a fost cu noi la amvon mi-a spus că a avut o lucrare de la Domnul în care îmi zicea ceva legat de un clopot mare și un înger negru, ori că a fost, ori că va veni

În 20 august dimineața am mulțimit în câteva cuvinte acelora care s-au rugat pentru mine și mi-au dat mesaje.

Oricum Domnul mă prevenise…

Și nu era prima oară.