Operatiunea Cadoul continua in Bucuresti

catalin dupu

O fapta buna nu se face numai in decembrie!

Operatiunea Cadoul  continua in Bucuresti.

Multumim familiilor care sunt alaturi de noi in realizarea unor proiecte, mai ales cele sociale. Prin ajutorul dvs putem ajunge in diverse judete, in mai multe localitati.

Pentru informatii suplimentare, https://catalindupu.wordpress.com/parteneri-de-lucrare/

Cadourile n-ar trebui sa tina doar de luna decembrie. Operatiunea Cadoul a intrat in ianuarie 2016 in anul 4 al desfasurarii!

De aceasta data  s-a ajuns in judetul Pahova, cu alimente si carti. A te margini in a arata dragostea si grija doar in luna decembrie, demonstreaza ca ne conformam doar unei traditii si nu unei chemari.

Am spus si repet- ca sa faci bine nu-ti trebuie bani sau renume, e nevoie de inima.

Advertisements

Dineu cu proşti sau comedia in stare pura

dineucuprosti

Horaţiu Mălăele si Ion Caramitru joaca in marea comedie Dineu cu proşti.

Am vazut comedie in stare pura. Piesa lui Francis Veber merita savurata. Se poate merge cu toata familia.

Lui Horaţiu Mălăele i-am luat un interviu pentru cartea

amintiri-din-copilaria-vedetelor_coperta-carte

Clar, maestrul Mălăele papă comedia pe pâine!

La Est de libertate… se află lipsa ei

cartea _la-est-de-libertate_catalin_dupu

Note de lectură de Bogdan Emanuel Răduţ

 

Romanul lui Cătălin Dupu – La Est de libertate (Editura Cetate, Deva, 2015) – este o incursiune în viaţa românilor din timpul deceniilor şapte şi opt ai Republicii Socialiste România. Cei doi protagonişti – Sergiu şi Octav – sunt exponenţii românilor care visau la libertate, la occident, la America. America era visul pentru care unii au murit (chiar şi exemplul unuia dintre personajele romanului), dorinţa românilor încă de după război. Românii s-au hrănit cu himere în epoca postbelică tot aşteptând salvarea americanilor (lasă că vin americanii şi ne salvează de comunişti).

Înfometaţi, îngheţaţi, dezumanizaţi, înspăimântaţi, circumspecţi, românii din „epoca de aur” tânjeau după libertate. Ar fi făcut orice pentru găsirea şi deţinerea ei. Autorul a ales inspirat titlul romanului, prin care delimitează geografic „lagărul comunist” de „lumea liberă”. Graniţa de vest a României, nu despărţea doar teritoriile geo-politice a unor state, ci şi concepţiile lor. Iugoslavia era un stat deschis pentru refugiaţii politici şi o pârghie de lansare spre lumea occidentală. Ca să ajungă acolo mulţi au trecut Dunărea înot sau pe saltele. Doar să ajungă la sârbi, de restul se descurcau ei acolo.

Autorul dă dovadă de înţelegere a fenomenului socio-cultural, economic şi politic al epocii. Imaginile care creează decorul gri şi sumbru al epocii au fost realizate prin fraze meşteşugit alese. Nu doar atât, dar şi referirile specifice acelei perioade transpun cititorul senior într-o lume pe care şi-o aminteşte, iar pe cel tânăr într-o lume pe care n-o cunoaşte. Cico, Brifcor, Mobra, Alimentară ş.a. sunt amânunte specifice epocii prezentată în roman.

Cei doi protagonişti sunt veritabile avatare a unor destine. Amândoi au avut aceiaşi stare şi aceiaşi dorinţă…să ajungă în America. Dorinţa lor de a fugi înot în Iugoslavia (şi pentru care se pregăteau intens) nu era dovada unei laşităţi, ci a unei disperări şi încercări de a ieşi dintr-o strânsoare în care erau ţinuţi. Încercările lor umane s-au dovedit sortite eşecului şi au devenit din oameni cu aparentă libertate, oameni închişi „la conservă”. După eliberare viaţa celor doi se schimbă. Nimeni nu vrea să-i angajeze, doar erau duşmanii patriei. Octav ajunge să cunoască adevărata libertate pe care o oferă Domnul Isus Cristos, libertatea vieţii şi-a inimii. Chiar dacă stătea într-o ţară comunistă şi închisă, prin credinţă el era un om liber spiritual. Sergiu, în schimb, se împietreşte în dorinţa lui de a fugi din ţară. Chiar alege între iubirea pentru Oana şi plecarea în America.

Destinul celor doi este expresia autorului de a arăta ce poate face Domnul Isus. Octav reuşeşte să emigreze cu familia în America, pe care legală. Acolo cunoaşte alţi credincioşi şi vede cum oamenii se închină lui Dumnezeu în libertate şi fără constrângeri politice. De cealaltă parte, Sergiu încearcă din nou să treacă Dunărea şi este ucis de câteva rafale de mitralieră. Primul ne apare ca un om care a cunoscut şi eliberarea de păcat şi pe cea din lagărul comunist, iar cel de-al doilea este tipul aceluia care tânjeşte după libertate dar dorind s-o capete singur şi nu reuşeşte. Deh… „nu timpul e problema, ci inima” aşa cum simetric începe şi încheie Cătălin Dupu romanul său.