Volumul Ce mare eşti

COPERTA CE MARE E

Mulţumim lui Dumnezeu pentru credincioşii care nu-şi îngroapă talantul aşternerii de versuri…  Este meritorie apariţia volumului de poezii şi gânduri intitulat Ce mare eşti,  semnat de către Nicoleta Voiculescu, stabilită în SUA din anii 80.

Cartea este o expunere reuşită a simţămintelor poetei. Deşi pofesia autoarei a fost în domeniul tehnic se vede desluşit plăcerea de a scrie şi citi  poezie.  Autoarea scrie la începutul volumului astfel: “Am citit mult şi când am simţit că-mi izvorăsc versuri din inimă, le-am aşternut pe hârtie. Le-am scris cu dragoste pentru Dumnezeu şi m-aş bucura să ştiu că citindu-le, v-au apropiat de Ziditorul nostru”.

Aşa cum am făcut de fiecare dată, încurajăm pe toţi cei care cred că au primit de la Domnul darul versificării, al poemului creştin transmis în variaţiuni binecuvântate, să facă şi pasul doi, acela al consemnării pentru semenii lor.

Nicoleta Voiculescu publică şi scurte meditaţii, una dintre ele fiind aceasta – Cum se duc anii – “Pentru noi, cei născuţi “mai demult”, ca şi pentru cei care citesc zâmbind, neştiind că vor urma acelaşi drum.

Ne-am născut ca şi “ieri”, am străbătut în goană copilăria, adolescenţa, tinereţea şi maturitatea. Ne-am ancorat puternic în lucruri ce păreau a fi solide, statornice dar nu erau. Am înotat în valurile vieţii cu vitejie, când erau mici sau adevărate talazuri. Am redescoperit lucruri deja cunoscute şi am crescut în proprii noştri ochi.

Am avut Harul de a-L cunoşte şi acest lucru ne-a fost ca un far în noapte, ca o stea fixată pe un cer senin, a cărei strălucire ne învăluia şi ne mângâia blând.

Nu ne-am dat seama când am ajuns “azi”. Ne uităm în urmă: ce mult este în spatele nostru şi ce repede a trecut. Puţinul care a mai rămas va trece şi mai repede. Facem bilanţuri. Ne bucură gândul că “azi” mai putem împlini ceea ce bilanţul ne arată a fi deficit.

Putem sfătui dar nu avem pe cine. Putem povesti dar nu avem cui. Putem învăţa dar puţini sunt dornici de a primi. Totuşi o facem, căci o simţim ca datorie: sfătuim, povestim, învăţăm.

Ne apropiem mai mult de Cel Veşnic. Îi observăm mai bine frumuseţea, măreţia, puterea, grandoarea. Avem timp să privim Creaţia şi să ne minunăm de armonia şi echilibrul ei. Admirăm florile: câtă gingăşie, ce belşug de culori, de graţie! Admirăm păsărelele: ce colorit au, ce zglobii sunt, cât de graţios păşesc. “Ieri” nici nu observam că există, “azi” ne încântă şi sufletul ni se umple de admiraţie şi recunoştinţă faţă de Ziditor. Doamne, cât eşti de mare şi puternic, cât eşti de înţelept şi ce măreaţă este lucrarea mâinilor Tale!

Privesc spre “mâine” şi doresc să ajung în prezenţa Ta, să Te laud cu toţi sfinţii, să Te privesc şi să mă minunez o veşnicie întreagă de frumuseţea Ta. Doresc să fiu în mulţimea aceea fără număr care Te laudă veşnic, să păşesc pe străzile de aur ale veşniciei, să-i recunosc pe patriarhi, să-i văd pe prooroci, să-i întâlnesc pe ucenici, să văd martirii încoronaţi, să mă bucur cu toţi cei răscumpăraţi de Biruinţa Mielului şi să-I aduc slavă. Să uit de “ieri” şi de “azi”, de lupte şi înfrângeri, de hotărîri bune spulberate de neputinţele cărnii, de tot ceea ce înseamnă lut în mine.

Doamne, ajută-mă să ajung acest “mâine”, care înseamnă veşnicia cu Tine şi cu toţi sfinţii Tăi”.

Pastorul şi profesorul Daniel Chiu – poet deja consacrat – scrie în prefaţa volumului: “Cu patronimic predestinat pentru poezie, purtând numele unui poet religios binecunoscut în literatura română, Nicoleta Voiculescu  își dovedește apartenența la familia poeților prin publicarea acestui prim  volum de poeme și gânduri – Ce Mare Ești! Înrudirea cu corifeii poemului religios este evidentă căci poezia-i curge din aceeași vână a izvorului de reverență, de mirare și credință ce îi caracterizează pe cei ce zăbovesc sub umbrarul Celui Preaînalt contemplându-I actele mărețe și inefabilul Nume.

Chiar titlul volumului este o adresare divinității în admirație și mirare dusă la superlativ. Culegerea începe cu poezii pentru cei mici, nu numai pentru că ei sunt cei dintâi ce deapănă chestionarul mirărilor în fața Absolutului (fiind de aceea cei mai atinși de metaforele existenței și mai capabili să le sesizeze), ci și pentru faptul că poezia începe cu mirarea simplă, nesofisticată a ochilor mici, care nu sunt reticenți sau timorați când este vorba de a găzdui încântarea versului simplu. Volumul se continuă cu poezii pentru cei mai mari, a căror maturitate se măsoară într-un singur punct, felul în care au receptat Harul și Adevărul – realități însumate în întruparea Fiului lui Dumnezeu și de aceea demne de preamărire în vers.”

Iar acum redăm, în final, una dintre poeziile publicate, Vino rob bun:

                        

 

Umblam prin viaţă şi-mi purtam povara

Căutând  un loc unde să scap de ea.

Dar alergam în cercuri fără număr

Şi o simţeam din ce în ce mai grea.

 

Dar într-o zi, o zi aşa de scumpă,

Tu mi-ai ieşit în cale, Domnul meu

Şi Te-am văzut la Golgota, pe cruce,

Cum suferit-ai şi în locul meu.

 

Şi Te-am urmat de-atunci o viaţă-ntreagă

Căci am gustat din plin odihna Ta.

Mi-ai fost lumină pe cărare-n viaţă

Şi-ai mers alături, călăuza mea.

 

Prin văi adânci şi munţi ai fost cu mine

Şi mi-ai dat pacea, bucuria Ta.

Am stat la umbra aripilor Tale

Ştiind că nimeni nu mi-o poate lua.

 

Când valuri mari vedeam că vin spre mine

Stam liniştit că Tu le sfărâmai.

Aşa de bine-a fost să merg cu Tine

În bucuria pe care mi-o dădeai.

 

Deodată-am auzit chemarea: “Vino!”

“Vino rob bun, intră-n odihna Mea.”

Şi am trecut Iordanul veşniciei

În moştenirea ce mă aştepta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s