Romanul COPILARIE LA INCEPUT DE MILENIU

despre copilarie la inceput de mileniu

Prieteni, cartea acum deschisă este despre noi toți. O familie, colegi, prieteni și acțiuni mai puțin obișnuite, pozitive și nu prea, care ar putea să ne influențeze viața.

Copilărie la început de mileniu este o relatare despre cum sunt înțelese drepturile copilului în România, în anumite zone ale țării, și cum putem lupta împreună împotriva discriminării.

Mileniu apare în titlu. Este vorba de Mileniul al III-lea,  perioada de timp care, conform calendarului gregorian, a început la 1 ianuarie 2001 și se va termina la 31 decembrie 3000. Cum va arăta în anul 3000 Pământul? Sau până atunci totul se va schimba, va trece, după cum citim în Cartea Sfântă a tuturor creștinilor, Biblia?

Scriu pentru copii pentru că îmi sunt tare dragi. Scriu pentru ei pentru că nu am uitat de copilăria generației mele. Scriu pentru ei deoarece primele mele cărți publicate s-au adresat și lor.

Acesta este primul roman dedicat copiilor și neașteptat, apare aici un nou caz al comisarului Gabriel Voinescu, personaj deja cunoscut multor cititori.

Deoarece la bază toate istoriile sunt inspirate după fapte reale, numele personajelor au fost schimbate iar orice asemănare se înțelege că nu este voită.

Mulțumesc soției mele Andrada pentru dragostea ei și ajutorul ca multe proiecte să le putem duce la îndeplinire.

Mulțumiri tuturor educatorilor, profesorilor și peda-gogilor pentru dedicarea de care dau dovadă, indiferent ce se întâmplă în jurul nostru.

Aprecieri pentru prietenii de aproape și de departe care sunt alături de noi în realizarea diverselor programe, din țară și străinătate. Fără ei nu am putea merge mai departe.

Romanul este adresat și copiilor care au participat la Campania Trăiește clipa dar… Trăiește!, pornită în anul 2006,  și va intra imediat în Campania Citești și Câștigi, pe care am inițiat-o în anul 2013, cu scopul ca oamenii care doresc să lectureze cărțile pe care le-am scris și nu le pot avea, să le oferim gratuit.

Dacă aveți colegi sau cunoscuți care se confruntă cu situații întâlnite în acest volum, recomandarea lui este o idee  foarte bună.

Copilărie la început de mileniu îmi doresc să fie pentru toți un pas mai departe în dezvoltarea personală, pe toate planurile. – prefata autorului

Postfata este semnata de Dr. Marius Silvesan.

Pentru comenzi – birouapv@yahoo.com

Advertisements

Isus Hristos, Pastele nostru

cruce isus

Maturati aluatul cel vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, cum si sunteti, fara aluat; caci Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit. Sa praznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rautate si viclenie, ci cu azimele curatiei si adevarului. – scrie în 1 Corinteni 5.7-8

Motivul Paștilor creștineşti este cu totul altul decât al evreilor. Iată de ce apostolul Pavel scrie Hristos, Pastele nostru.

Evreii numesc Pesah ( adică Paște), Sărbătoarea Libertății sau a Azimilor,  o sărbătoare  anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie despre trecerea prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia egipteană, conform cu cartea Exodul, capitolul 12.

Mielul – Simbolul Izbăvirii pentru evrei este Isus Hristos pentru creştinii din întreaga lume, inclusiv evreii creştinaţi.

Expresia plămădeala nouă reprezintă noua viaţă în Isus Hristos, viaţa veşnică. Urgia pedepsei veşnice nu este pentru cei care prăznuiesc cu Mielul Divin, Fiul Domnului, pentru că au înţeles cine şi ce a făcut Mântuitorul.

Azimă este pâinea nedospită, luată de evrei la Paști și, de asemenea, de unele biserici la împărtășanie.

Aşadar, chemarea sfântă pe care o face Dumnezeu prin apostolul Său este aceea de a renunţa la tot ce ne poate îndepărta de El,  Maturati aluatul cel vechi: adică vechi tradiţii, concepte personale, un amalgam de presupuneri şi prejudecăţi, care nu ne duc la Dumnezeu, ci sunt surogate ale credinţei, ale unei închinări de faţadă, o manifestare imatură a unei relaţii ce ar trebui să fie primordială. Am înţeles noi că Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit. A fost jertfit… ca noi să trăim veşnic.

Noi şi Săptămâna Patimilor…

Unică în istoria umanităţii, serie de evenimente care nu se vor mai repeta niciodată, Patimile Domnului Isus Hristos (sau Săptămâna Mare) reprezintă episoadele deloc încântătoare din viaţa Fiului lui Dumnezeu. Acestea sunt: Ghetsimani, Arestarea, seria de Judecăţi şi Suferinţa Sa, toate culminând cu executarea Mântuitorului prin răstignire.

Crucificarea Domnului, trebuie subliniat, este acceptată de majoritatea istoricilor ca eveniment istoric autentic! Este relatată în Evanghelii, scrierile lui Pavel,  în scrierile lui Flavius Josephus şi ale istoricului roman Tacitus, printre altele.

În Săptămâna Patimilor observăm desluşit latura umană a Fiului lui Dumnezeu. Descoperim revolta Sa, frica, îndoieli, dar, mai ales durerea. Nu este vorba numai de una trupească, ci evidenţiem aici preluarea asupra Sa a tuturor păcatelor omenirii.   

Proorocul Isaia scrie în capitolul 53 cu 4-6: Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

Patimile culminează cu Inegalabila Cruce – sacrificiul lui Isus Hristos, acceptat de Dumnezeu Tatăl, pentru păcatele oamenilor, adică şi ale noastre.

Eşti tu sigur că El, Domnul, ţi-a iertat şi păcatele tale?
Ai dori sa te rogi si nu stii cum? Iata un exemplu de  rugaciune:
“Tatal nostru care esti in Ceruri, primeste-ma si pe mine asa cum sunt. Stii ca am dus o viata de pacat si departe de Tine. Cred ca ma poti mantui si pe mine, de aceea Te rog intra in inima mea, curateste-ma de pacat si da-mi in dar viata vesnica. Ajuta-ma sa fiu un adevarat crestin. M-am rugat toate acestea in Numele Tatalui, Al Fiului si Al Duhului Sfant. Amin”.

de Catalin Dupu