ESENTE – dialog despre literatura si istorie, Catalin Dupu – Marius Silvesan

Advertisements

Romanul Sfarsitul nu e totul


Volumul prezent este aniversar pentru că rotunjeşte un număr frumos pentru mine şi cititori – 20. Avem în faţă a XX-a carte pe care o public, după un drum pornit înainte de anul 2000…

Asemenea unei poveşti a început totul, cu Povestiri din zăpadă şi multă pasiune.

Numai Dumnezeu ştia că voi ajunge până aici. Eu nu bănuiam că am să scriu atât şi, un secret, nu doresc să mă opresc chiar deloc. Unele dintre scrieri mi-aş dori să le văd şi ecranizate, aşa cum s-a întâmplat cu Cartea care a schimbat lumea şi Frânturi de speranţă.

Să nu vă îngrijoraţi – nu urmează detalii despre narațiune ori deznodământ.

Pentru că situaţiile din aceste pagini sunt inspirate după fapte reale, numele personajelor au fost schimbate iar orice asemănare, se înţelege, nu este intenţionată.

Comisarul Gabriel Voinescu apare şi în istoria ce urmează şi, pentru curioşi, în volumele: Viaţa are un singur sens, Sublimul imperfecţiunii, Copilărie la început de mile-niu, Cine știe ce aduc zorile?, O zi perfectă și Diamantul Ierusalimului.

Mulțumesc  prietenilor de aici și de departe, care sunt alături de noi în realizarea diverselor lucrări, din țară și străinătate. Fără ei nu am putea merge mai departe, de aceea spunem ca Bunul Dumnezeu să-i binecuvinteze.

Mulțumiri speciale:

– prietenilor noştri Dan şi Oana, pentru cadoul Las Vegas şi împrejurimi;

– pentru Nicoleta Voiculescu, Emilia Voiculescu, Doina Tisler şi Lucreţia Pisău, în casa cărora am scris mai mult de jumătate din această carte. Portrete ale acestora sunt schiţate şi-n acest volum.

– pentru Dan Deac şi Mihaela – în apartamentul lor am lucrat bine la roman.

D-ul Ghiţă Pisău este evocat în capitolul în care scriu despre Gheorghe Arnăutu. Şi soţia sa Lucreţia este amintită în aceste pagini.

Mă bucură mult mesajele unor diverşi cititori care îmi scriu: Am citit toate cărţile dvs. care au ajuns la noi. – cititor, România

     Romanul mi-a plăcut tare mult. Aşteptam să termin un capitol şi să văd ce se întâmplă după. Să mai scrieţi! – cititor, SUA.

     Era necesară apariţia unui asemenea roman. – MG, citi-toare.

     Versurile din volum, la fel cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte cărţi, aparţin subsemnatului.

Capitolul Planuri de sărbători şi parte din Va urma pot    fi adaptate uşor şi pentru a se juca un moment teatral, piesă într-un act,  de sărbători.   

Cartea va intra în campania Citeşti şi câştigi pe care am iniţiat-o în anul 2013, cu scopul ca oamenii care doresc să lectureze cărţile pe care le-am scris şi nu le pot avea, să le oferim gratuit. Sigur, recomandarea volumului este o idee bună. Da, sunt deschis întâlnirii cu cititorii, indiferent de vârstă şi locaţie.

De ce sunt atât de sigur că sfârşitul nu e totul? Vom afla împreună, pagină cu pagină.

Tot aici, Marius Silveşan scrie un studiu intitulat Sens şi verticalitate, despre Viaţa are un singur sens.

Junimea Studenţească despre Franturi de speranta si cartea de nuvele

de Anda ENE

Nuvele bazate pe fapte reale este subtitlul acestui volum în care se înșiruie trei nuvele: Viața are un singur sens, Întâlnirea și Frânturi de speranță  anunțate printr-o schiță integratoare: Mexic, Gherasim și speranța.

     Prolificul Cătălin Dupu se ocupă cu editarea de cărți (între care patru romane), aceasta fiind a 19-a dintre ele; dar nu aspectul cantitativ al creației sale ne interesează în acest caz, ci multiplicitatea fațetelor sale artistice: prozator, eseist, prezentator, actor și regizor!  Stilul este întrucâtva jurnalistic (cine ce spune, unde, când și de ce?) și recunosc o oarecare monotonie propozițională specifică povestirii simple, la obiect;  însă construcția subiacentă specifică întregului conține un suspans destul de consistent, mai ales că intriga de tip policier conduce spre persoana comisarului Gabriel Voinescu („cultivată‟ de autor și în volumele sale precedente).   

     În ultima vreme, încep să-mi placă povestirile în care autorul nu se pierde în spatele unei perdele de fum, ci gestionează efectiv intriga și punctul culminant pentru un cititor tot mai grăbit să afle cât mai repede deznodământul – cel din urmă aducând o noutate etică față de punctul culminant.

     E important faptul că prozatorul stăpânește cele două planuri ale narațiunii – natural și etic, că trece cu ușurință de la planul mental direct la cel indirect și că își diferențiază cu grijă caracterele pe care le aruncă în ringul acțiunii, astfel încât, de la un punct încolo, personajele au cauzalitate, sunt previzibile și accesibile cititorului mediu – în condițiile în care nu se elimină suspansul schimbării: este o proză a tuturor posibilităților.

     Mărturia autorului este cuprinsă în secvența paginală 170-174 (Din televiziune spre înalta misiune) iar în finalul volumului aflăm noi detalii despre un protagonist cu o serioasă prestație socială și culturală. 

     Ei bine, cu prilejul lansării acestei cărți în campusul „Tudor Vladimirescu‟, într-o mohorâtă seară a lui noiembrie 2017, am avut un șoc, deoarece a apărut Dan Merișca în persoană!   

     În cele din urmă, veți afla că este o rudă a familiei Merișca pe care drumurile vieții au condus-o la Arad! Profesional și cultural, noul Dan Merișca seamănă cu Lucian Merișca: stomatolog de profesie și artist grafic. El este producător și chiar protagonist în filmul pe care îl produce în 2017 (pe parcursul a zece luni de filmări!), deoarece pictorul Leonard Eleniade s-ar putea lua de mână cu Dan Merișca: tablourile acestuia, grupate în ciclul „Soarele de la miezul nopții‟, chiar apar în film; regia și scenariul sunt semnate de Cătălin Dupu și inspirate de povestirea Frânturi de speranță.

     Mai mult decât atât, avem de-a face cu un lung-metraj cu peisaje arădene uneori superbe, filmate din înalt cu ajutorul dronei.

     Prin fața noastră defilează cele patru anotimpuri, dar și caractere puternice de bărbați și femei care intră în niște complicații sociale și sentimentale conducând la înșelătorie și hoție; parcă toți îl așteaptă pe comisarul Voinescu ca să mai descâlcească ițele!

     Și închipuiți-vă că este un film românesc cu un limbaj curat, în care nimeni nu înjură! Sper să izbutiți să-l vedeți.

  • Junimea Studenţească, Nr. 10, 2017, pag.55-56.